Ce este o melodie bună?

Ce este o melodie bună?

M-am tot gândit zilele astea la întrebarea „Ce este o melodie bună?” şi mi-am dat seama că sunt un mic punct în univers când vine vorba de răspunsul la această întrebare!

Sincer? Nu ştiu! Pentru mulţi o melodie bună reprezintă doar câteva acorduri bune care te pun în mişcare la prima oră – gen alarma de dimineaţă – pentru alţii muzica înseamnă mai mult, mult mai mult. Aşa că m-am gândit să fac puţină cercetare şi să văd ce şi cum!

Anca a spus: O melodie buna este cea care te poate face sa te simţi detensionat de tot si toate, care te face sa zâmbeşti, sa fredonezi versurile si sa o dai pe repetă incontinuu. Una care te binedispune oricând si oriunde ai auzi-o; depinde si de persoana evident, lucru care face întrebarea subiectiva.

Să mă gândesc. Pentru mine una o melodie bună se face recunoscută foarte greu. Nu trebuie să fie populară sau uitată de vânturi sau ploi, ci trebuie să îmi găsească o anumită stare de spirit sau să îmi înţeleagă aproximativ toate stările de spirit pe care le-am pierdut de-a lungul anilor sau pe care le regăsesc acum când mai am puţin şi împlinesc douăzeci de ani. O melodie bună, întru subiectivitatea mea, înseamnă o anumită frază sau vers care să înţeleagă nouăsprezece ani de viaţă. Greu, ştiu, dar asta nu înseamnă că poate am găsit sau încă mai caut asta.

Mi-a fost mereu mai uşor să mă exprim în scris sau prin muzică, uneori poate m-am exprimat mai bine verbal, dar rareori am ales liniştea sau tăcerea pe post de modalitate de exprimare. Da, ştiu, recunosc – vorbesc mult şi uneori scriu prea mult.

Oricum, mi-am descoperit aviditatea pentru muzică încă din copilărie, când deşi ştiam că sunt praf la categoria ureche muzicală, lăsând la o parte dezastrul de voce pe care îl am, mi-am dat seama că deşi nu deţin niciuna dintre abilităţile pe care le venerez cu atât de multă tărie, am găsit mereu în muzică un refugiu necondiţionat şi care m-a făcut să văd lumea altfel.

Şi de ce să nu recunosc, am trecut prin toate etapele unui ascultător de muzică neexperimentat. Am ascultat melodii din toate genurile posibile. De la manelele care încă mai urlă la vecini ale lui Salam, până la muzica populară sau de operă. Recunosc, am fost un copil neexperimentat şi atunci am ales calea mai „grea” în a-mi defini dorinţa de muzică. Dacă la început am ales să experimentez „comercialul” (toată lumea din jurul meu asculta manele sau alte melodii de care nu sunt ruşinată acum, dar nici mândră nu sunt), am trecut apoi – treptat, treptat – şi la muzică de calitate.

Am ales să ascult ritmuri care să îmi şi inspire ceva. Mereu am fost de părere că o melodie bună nu necesită întotdeauna versuri ca să se facă resimţită, ajungând astfel să ascult simfoniile lui Bethoveen sau să îmi fac playlist-uri întregi cu muzică de vioară sau pian. Că apoi am triat din ele şi am ales doar acele câteva melodii care îmi aminteau sau îmi redau pofta de viţă – partea a doua.

Din muzica clasică – unde am rămas cu destul de multe melodii care şi acum le mai las pe repetă – am trecut şi la stiluri hip-hop, rap, reggae, rock, dance, techno, house şi multe altele. Şi în fiecare dintre ele am găsit cel puţin o melodie care să mă facă să simt ceva, să îmi exalteze sufletul sau să îmi facă inima să tremure de fericire atunci când ajungeam să ascult doar primele acorduri.

Nu m-am declarat niciodată o împătimită a unui gen anume şi asta pentru că, evident, m-am simţit atrasă de mai multe categorii de cât pot număra (iar îmi fac reclamă proastă la matematică);

Aşadar, muzica este un fel de portal către sufletul fiecăruia dintre noi.

Revenind la întrebare, totuşi, nu cred că aş putea să îi dau un răspuns fără să nu fiu destul de evazivă pe tema aceasta. Pentru mine, o melodie bună trebuie să fie melodia aia care să se regăsească în cel puţin 99.9% din cele enumerate mai sus. Pentru tine poate să fie cu totul şi cu totul altceva.

În concluzie, tu ce melodie o consideri foarte bună?